Lansare de carte si conferinta "Crestinism de vacanta" in libraria Okian

In cadrul intalnirii periodice "Dialogurile credintei" libraria Okian din Brasov gazduieste joi, 16 iunie, de la ora 18:30, lansarea de carte si conferinta cu numele "Crestinism de vacanta".

Invitat: preot prof. dr. Constantin Necula
Prezinta: preot prof. dr. Cristian Muntean si Romeo Petrasciuc ( editor )

Intr-o vreme a demisiilor tot mai frecvente din angajamente de bun simt, moralitate si buna cuviinta si a navetismului conjunctural intre fermitate si indolenta marturisitoare, parintele Constantin Necula tine cu tot dinadinsul sa ne convinga, din nou, ca in crestinism nu exista vacanta, somaj tehnic ori teama de nelucrare. si ca astfel de vacantari ale spatiului nostru de lucru ne oculteaza marturisirea doar in masura in care nu stim sau nu reusim sa intelegem un lucru fundamental: ca in Biserica suntem pe liber doar din autosuficienta, din proprie ignoranta. Cartea aceasta se vrea ea insasi un pretext pentru iesirea din nelucrare, din trandavie. Structurata ca o scrisoare de dragoste catre toti „tinerii de varste diferite ai Bisericii”, ea vine sa ne arate ca, pentru a veni la Hristos, nu exista alta conditie decat aceea de a vrea, pur si simplu, sa iesi din criza fiului risipitor, sa te intorci cu fata catre inviere.
in fapt, paginile acestea s-au nascut la confluenta a trei conferinte sustinute la invitatia tinerilor din Bucuresti, Cluj si Arad, pe subiecte extrem de la zi: „Atat iubesti, cat daruiesti”, „Crestinism de vacanta”, „Raspunsul Bisericii la vreme de criza”. Unitatea lor vine nu doar dintr-o abordare tematica oarecum circumscrisa ideii de ne-vacanta in Biserica, ci si dintr-un mod propriu, original, de a sistematiza si puncta prioritatile iesirii din apatia duhovniceasca, dublate, desigur, de stilul inconfundabil al autorului.
Mereu intre tineri, mereu atent la problemele lor, preotul Constantin Necula e unul dintre specialistii in materie de neconventionalism, nonconformism si unul din preotii Bisericii noastre care isi refuza mereu instrainarile, departarile, intr-o frumoasa incapatanare de a ramane tanar, nelinistit de dragul lui Hristos si al slujirii sale.
De aceea, cartea aceasta e una care vorbeste la persoana a doua singular, fiecaruia dintre noi in parte. - Romeo Petrasciuc